E noapte. E târziu. Sunt tare obosită dar pentru că-mi place să fiu aici, o să mai zugrăvesc puțin, în felul meu, aceste coli virtuale.

Așa că, mi-am pus pijamalele preferate, mi-am strâns părul dezordonat în vârful capului, m-am așezat în pat cu laptopul în brațe și am început să tastez. De plăcere. Mi-aș dori să scriu mai des, dar cum timpul nu e deloc low cost în zilele noastre… e dificil.

Vreau să spun că sunt tare surprinsă, copleșită de  feedback-ul cu privire la articolele pe care le regăsiți aici, niște texte fără pretenții. Am primit mesaje, telefoane și am auzit cuvinte frumoase de la oameni din partea cărora nu m-aș fi așteptat vreodată. Ba chiar am cunoscut și oameni noi, oameni frumoși, interesanți, de la care am avut de învățat.

Unii vă regăsiți, ba îmi spuneți că vă fac să zâmbiți, ba mă certați că scriu, de multe ori, cu tristețe și e un contrast între omul care sunt și postările de aici, îmi spuneți cuvinte mari iar eu mă blochez.. Doar vă mulțumesc și vă spun că îmi faceți zilele mai frumoase.

Uneori, mă mai gândesc de ce am creat acest blog, poate mi-am asumat cam mult (pentru că nu am barieră în ceea ce scriu). M-am întrebat dacă ajută pe cineva. Sau pe mine?  Am găsit răspunsuri. (Ca dovadă, scriu în continuare.)

Recunosc, nu citesc alte bloguri. Sunt mereu pe fugă dar știu că există câteva site-uri celebre, cu numeroși fani care au făcut abuz de butonul de like, care share-uiesc postările imediat, texte în spatele cărora stă o domnișoară care scrie „undercover”. Foarte frumos, dar prefer să-mi asum ceea ce scriu, postez, în primul rând pentru mine, pentru că-mi face bine, mă deconectez, mă detașez de tot, scriu așa cum simt, cum sunt, despre cum am fost și vreau să fiu. Fac asta și pentru tine, care încă ești aici, pentru că-mi place să ne regăsim în această casă a mea fără ușă. Azi pot să scriu de bine, mâine – de rău, ba sunt acidă, ba am postări triste, supermegaextralacrimogene (că așa am chef), ba umplu spațiul cu zâmbete, ca-n viața de zi cu zi! Cui îi place, rămâne. Cui nu, dă ochii peste cap și merge mai departe.

Fie că mă cunoști, fie că citești cu plăcere ce găsești aici, fie că te-am bătut la cap (prietenii știu), fie de curiozitate, fie doar să-mi găsești vreo greșeală (și n-o găsești 😀 ), fie te ascunzi de mine printre rândurile acestea, fie… știi tu.

Eu te îmbrățișez și îți mulțumesc!

Cu zâmbet,

M.