„Omul, cât trăiește, învață”. Mare vorbă.

Viața, în sine, reprezintă o sumedenie de învățături. Evident, dacă ești capabil să le desprinzi din mulțimea întâmplărilor, situațiilor, bucuriilor, nenorocirilor prin care treci, dacă știi să culegi ce e mai bun din oamenii care te înconjoară, dar să le vezi, în același timp, măștile întunecate. (pare că m-am contrazis dar sunt de părere că în orice om, chiar și cel care îți pare cel mai „rău de pe pământ”, există și ceva bun).

Și uite așa înveți despre tine, despre oameni, despre cum să gestionezi diverse situații cu care te vei confrunta la un moment dat. Și înveți că fiecare e pentru el, că ești singurul în care poți avea încredere, că ai tăi sunt singurii pe care te poți baza, că numai ei vor fi acolo pentru tine necondiționat, că oamenii se împart în n categorii, și că tot oamenii vin și pleacă. Înveți că fericirea stă în lucrurile mărunte și simple (și o să spui: „Vai, ce clișeu!” dar zi-mi cum ești când ții un copil de mână ori când aduci zâmbete pe chipul unui bătrân uitat de rude!)

Înveți că aceia care râd gălăgios ascund, de fapt, cele mai plângăcioase suflete.

3773_Beautiful-girl-with-straw-hat-in-the-wheat-chain-HD

Înveți că soarele apare chiar și după cea mai înfricoșătoare furtună, înveți să vezi partea plină a paharului, înveți că oamenii pot răspunde binelui cu dezamăgiri uriașe dar mai înveți că, dacă ajuți, te ajuți pe tine. Înveți să fugi din locurile în care nu ești bine primit, înveți să vezi dincolo de ceea ce ți se oferă, dar înveți și că, nu de puține ori, aparențele relevă adevăruri. Mai înveți că nu tot ce iubești face bine sufletului, înveți că oamenii nu se schimbă, că e mai bine, de fapt, să alegi cu mintea, mai puțin sufletul, înveți că nu trebuie să faci compromisuri de dragul nimănui, înveți că oamenii vor vorbi mereu, te vor judeca, dar nu te va întreba nimeni dacă ești bine. Greu, dar înveți să nu-ți mai pese.

Înveți că sănătatea se poate pierde într-o clipită iar cardurile din portofel nu pot cumpăra decât haine și vacanțe… (Trist, nu?)

Cu cât crești, viața îți dă lecții mai puțin subtile și, de cele mai multe ori, dintre cele mai neplăcute, dar acestea sunt cele care îți deschid mintea și sufletul. Înveți din succese, dar și din cele mai crunte eșecuri, înfrângerile determinându-te să te ridici și să fii mai bun, înveți să lupți că altfel rămâi în urmă. Înveți că tinerețea nu trebuie irosită numai pentru carieră, ci este vital să ai cui spune „noapte bună”, înveți că astăzi poți fi aplaudat iar mâine unii pot arunca în tine cu cei mai grei bolovani. Înveți că ești, până la urmă, ansamblul alegerilor tale, faptelor, convingerilor, ideilor și trăirilor pe care le strângi și-ți vor aparține pentru totdeauna. Cu ele rămâi.

Înveți că depresia se tratează prin Sfânta Taină a Spovedaniei, prin mers la biserică, nu prin terapii și alte „calmante”. Înveți că Dumnezeu rămâne când pleacă toți.

Și înveți că, oricât ai învățat în viață, tot o să ai de învățat. La fel de mult.

 

M.