Mă gândeam zilele trecute că sunt o egoistă. Chiar sunt, întrucât mi-am dat seama că vin aici doar când mi-e urât așa că, m-am corectat repede, cum o fac de obicei când sesizez că nu fac „ceea ce trebuie sau cum trebuie”, și am venit, acum, când mi-e… aproape frumos.

Și feminista din mine vrea să recunoască, în această seară, că, da, avem nevoie și de bărbați. Ca pruncul de mamă. Aproape. De ce? Ca să funcționăm la maxim.

Slavă Domnului, trăim într-o societate în care patriarhatul a apus demult, femeia și-a câștigat dreptul de a fi independentă însă maniera în care profită de această „libertate” îi afectează, uneori, relația cu cei de sex opus.

Bine, ne putem descurca singure, am văzut că putem fi femei de succes, putem avea cariere de vis, putem să ne cărăm singure bagajele, putem alimenta singure mașina cu benzină, ne putem încheia singura fermoarul de la spate,  ne putem înveli singure, putem dormi singure, ne putem trezi la fel, putem vedea filme singure, putem  să zâmbim și singure, putem schimba și becul, ne descurcăm și dacă se strică diverse prin casă (chiar dacă asta înseamnă să apelăm la specialist), putem să ne cumpărăm singure ce ne dorim, putem, putem, putem…

Funcționăm foarte bine pe cont propriu DAR, pentru a evolua personal și profesional la maxim, să recunoaștem, avem nevoie de ei… De ce? Doar să fie acolo, să ne stimuleze creativ, să ne ambiționeze, să ne încurajeze, să ne motiveze, să ne dea putere când simțim că obosim, să ne tragă înainte când abia mai respirăm, să ne facă să fim cea mai bună variantă a noastră, să scoată la suprafață tot ce e mai bun și mai frumos din noi. Să ne fascineze când ne vorbesc, să ne șteargă limite, să ne deschidă orizonturi, să ne certe când greșim, să ne facă să ne dorim să fim întotdeauna mai bune.

Să ne ia în brațe la finalul unei zile grele, să ne țină de mână, să ne iubească.

Să ne completeze.

Dragilor, ne putem descurca pe cont propriu excelent însă, pentru a atinge apogeul din punct de vedere personal și profesional, e nevoie de acel EL. Punct.

 

M. 🙂