Lumea asta în care ne învârtim cu toții are temelia formată doar din speranțe, visuri, dorințe, căutări,  așteptări blahblah.

Visăm toți ce nu putem palpa, ce ni se pare că nu putem avea vreodată, ne proiectăm utopii care mai de care mai „mișto” și, uite-așa, ne lăsăm purtați de valurile imaginației și ne rostogolim într-o lume pe al cărei „sistem” cei mai mulți dintre noi nu îl înțeleg. Ne pierdem.

Unii fac cărări cu sufletul, căutând dragostea supremă, alții fac compromisuri până la sânge ca să defileze cu acea cariera de vis, unii caută echilibrul, altora nu le pasă.

Ne ascundem tristețile, durerile, mâhnirile, depresiile în spatele unor zâmbete insipide, citim slovele altora, ni se pare că ne identificăm cu acestea, învățăm și dăm greș la primul test.

Pierdem nopți cu lamentări inutile, frământări fără rezultat și gânduri – rar – materializate, încălcând orice termen-limită impus, la un moment dat. Picăm propriile teste și mergem mai departe. Lăsăm să ne inunde îndoieli pe care le acceptăm și tolerăm o vreme ca pe o boală căreia, precis, îî vom găsi leac. Mbene…

De cele mai multe ori, suntem superficiali; avem impresia că viața are o datorie față de noi și așteptăm, în zadar, nefăcând lucrurile până la capăt și, surpriză, tot viața are metode magice de a ne șterge rapid iluziile de pe tabloul acela conturat cu entuziasm.  Și, voila, rămânem cu lecții-urme ale dezamăgirii într-o lume în ale cărei sensuri ne rătăcim, astfel, cu ușurință.

Ne înspăimântă avântul saltului și permitem  să se vorbească în minte despre pierderi, resentimente, neajunsuri, frustrări, dorințe neîmplinite blahbla.

Parcă ne-am dresat să ne dezicem de tot ce ne-ar putea aduce lumină, împlinire, liniște și alergăm cu ochii închiși printr-un labirint  fără ieșire. Facem alegeri hipnotic și ne afundăm sinucigaș în situații fără sorți de izbândă. Uneori. Înotăm la infinit în marea propriilor păcăleli și nu avem curaj, de cele mai multe ori, să lăsăm frâu liber convingerilor noastre, dorințelor, ambițiilor. Ne concediem bucuriile și ne mulțumim cu puțin.

Astfel, rămânem prizonierii alegerilor greșite ce, cândva, pentru moment, ne-au salvat dar care – acum – ne țin departe de viață…

M.