Tags

, ,

Eu iubesc curcubeul!

3840x2160Unii iubesc ploaia, vorbesc despre minunatul dans în ploaie, despre acel mister al ploii, despre cum visează ei în ploaie, despre sunetul,  mirosul și frumusețea ploii, despre cum picăturile de ploaie le mângâie toate cele, cum imaginația zburdă-n ploaie și așa se nasc povești și poeme extraordinare. A! Și tot felul de aforisme, care mai de care mai „pătrunzătoare”.

Eh, eu nu iubesc ploaia. Nu sunt îndrăgostită de peisajul (dezolant) pe care-l lasă: chipuri obosite, flori plânse, păsări rătăcite, ape tulburi, copaci grei, cer gri, parcuri părăsite, clădiri întunecate, străzi mânjite de şuvoaiele ploii.  Dacă ar fi după mine, aș sta închisă în casă până la ultimul strop. Îmi ia energia, mă agită, mă deprimă, mă întristează, îmi transmite neliniște. Răscolește amintiri. Enervant.

Nu-mi place răceala cu care vine ploaia, nu-mi place că mă ia prin surprindere și nu pot să mă feresc, nu-mi place să alerg cu umbrela, să inventez adăposturi, nu-mi place să las picăturile să mă ude, nu-mi place aglomerația din urbe, detest când traficul o ia razna, ștergătoarele nu mai fac față, parcă nici radio-ul nu mai are piese faine.

11064701_1122657311093528_5627870760221370838_n                        Când plouă, până și zâmbetele-și iau umbrelă.

Pe de altă parte, trebuie să recunosc că există și câteva excepții. Noaptea și aproape de zorii zilei, ploaia e binevenită! O îmbrățișez cu tot sufletul! Când bate-n geam și stau în colțul preferat din cameră, beau un ceai fierbinte sau o cafea bună și citesc cartea care mă tot așteaptă, de ceva vreme, pe noptieră. Ploaia are farmecul ei, numai noaptea și aproape de zorii zilei, înainte să adormi și când te trezești cu totul în brațele lui.

10527277_1122657231093536_8456503781809440847_n

Sau, tot noaptea și în zorii zilei, când ține de urât.

 

M. 🙂