• Despre
  • Zâmbete adunate
  • PRactică
  • Contact

Maria

~ Cuvinte presărate cu zâmbete!

Maria

Category Archives: Zâmbete adunate

Nu e nevoie de titlu

14 sâmbătă mai 2016

Posted by Maria Milea in Zâmbete adunate

≈ Leave a comment

Când nu-mi place prezentul, îmi amintesc că am refugiul acesta. Și scriu. Și mi s-a tot spus că scriu trist. Păi, când mi-e bine, nu scriu. Nu cred că o face cineva.

Am mai zis, scriu când mi-e urât. 🙂

M-am gândit, mai devreme, să deschid folderul cu amintiri. Nu știu ce-mi veni. N-am zăbovit prea mult și am trecut prin fiecare, rapid, ca să rămân cu zâmbetul pe buze. Același zâmbet ca-n imagini.

De ce, de cele mai multe ori, când suntem fotografiați, zâmbim? Parcă vrem să transmitem doar că Continue reading →

doamna bârfă. cu litere mici

26 sâmbătă mart. 2016

Posted by Maria Milea in Zâmbete adunate

≈ Leave a comment

Tags

barfa, lume, oameni

the-world-is-sick-quote-1

Zgomotoasă lume. Nu, știu că nu urlă nimeni… La mizeriile ei mă refer, la mocirla asta în care ne cam scăldăm cu toții.

De ce vedem atât de puțin frumos? De ce atât de puțin din ce e bun și curat? De ce așa puțină căldură, de ce așa puțini oameni educați, deștepți, generoși?  De ce atât de puțini oameni delicați și eleganți prin atitudinea aia de OM, până la urmă? De ce așa puțin bun-simț, așa puțină bunăvoință, așa puțină modestie? La fel de puțină înțelegere…

În schimb, multă răutate, multă ură, invidie, ipocrizie, vulgaritate, prostie, laolaltă. Ah! și la fel de multă… bârfă. O, dar atât de multă bârfă… Parcă n-ar mai fi loc pentru toți. Cam aici voiam să ajung.

Unul, când n-are loc de altul, parcă l-ar desființa. Și, cum n-are nimic interesant de spus, aruncă o bârfă, o vorbă urâtă. Cu bază, fără bază, adevărată, neadevărată… Ce mai contează? Da, da, sunt câțiva dintr-aceștia, pe la colțuri, care lansează vorbe fără vreun argument solid, fără certitudini, lansează, de fapt, invenții care doar, doar l-or arunca pe „celălalt” cât mai jos, l-or denigra și l-or vedea ceilalți pe el „drept și mai bun”. Habar n-are, pe moment, de cele mai multe ori nici după ce debitează câte-o inepție dintr-acestea că, de fapt, Continue reading →

De dimineață

13 duminică mart. 2016

Posted by Maria Milea in Zâmbete adunate

≈ Leave a comment

Tags

barbă, cafea, dimineata, în brațe

20140727-photo_5

De ce avem nevoie în dimineața zilei de luni ca să fim pe #goodmood, cum se zice?

Mmm, prea puține, dar de ajuns: o piesă faină, vreo 2 clipe furate după ce alarma  gălăgioasă și-a atins scopul, o ceașcă de cafea bună deja pregătită, un zâmbet prețios, ștrengar și lipicios al iubirii, alte două clipe în îmbrățișarea răcoroasă a aromei aerului proaspăt care deschide fereastra, încă un moment furat cu îndrăzneală înainte de a coborî din pat și a intra în realitatea zilei ce ne așteaptă…

A! și, poate, brațele lui, pur și simplu, o mângâiere grăbită pe ceafă, o barbă care să ne zgârie umărul cu tandrețe, o vorbă bună, eventual, și… Continue reading →

Cu zâmbet

02 miercuri mart. 2016

Posted by Maria Milea in Zâmbete adunate

≈ Leave a comment

bfbecf634b1660e2c4f3ee87d479669e

Durerile din suflet nu se tratează cu o mare dragoste, cu muncă,  oameni sau cu povești. Poate doar cu timpul să se vindece.

Când înaintezi pe o direcție greșită, nu ești decât cel mai mare dușman al tău. Îți pui piedică la toate lucrurile frumoase pe care le poți trăi. Avansezi în întuneric cu îndoieli, gânduri ucigătoare și suferințe. Zdrobit de supliciu, sfâșiat de povești, pici în capcane ale unor monștri deghizați în ce e mai frumos, purtând zâmbete înșelătoare. Și te lași pradă lor.

Uiți să scoți la lumină cele mai ambițioase visuri. Îți pierzi Continue reading →

La cum e iubirea azi, uneori, preferi siguranța, liniștea și echilibrul de ieri

15 luni feb. 2016

Posted by Maria Milea in Zâmbete adunate

≈ Leave a comment

Tags

dor, oameni, povesti

379787_541555255891369_562559056_nSe întâmplă să lași în urmă oameni care te iubeau cel mai mult pe pământ, care ar fi dat orice doar ca tu să zâmbești măcar o singură dată. Lași povești demne de respect, demne de toată admirația, demne chiar de invidia unora. Renunți cu ușurință la relații care, la început, îți erau mângâiere pentru suflet. Îl uiți pe omul care reprezenta tot ce aveai mai bun, mai sincer și mai frumos. Omul pentru care erai TOTUL. Știi că, atunci când spun „tot”, ți se pare puțin. Ai simțit că erai mai mult. Cu toate acestea, pleci mai departe. De ce? Nici tu nu știi. Nici acum. Ai plecat mai departe.

Alți oameni, alte caractere, alte povești. Care, constați, nu seamănă deloc cu ce ai lăsat în urmă Continue reading →

Pariu personal. Pe schimbare

23 sâmbătă ian. 2016

Posted by Maria Milea in Zâmbete adunate

≈ Leave a comment

Tags

alegeri, dragoste, schimbari, viață

Există fenomene naturale și fenomene pe care le producem noi, cu tot dinadinsul. Suntem într-o continuă mișcare, într-o continuă schimbare. Facem diverse, bune, rele, le facem.

Ne schimbăm hainele, stilul, culoarea părului, forma sprâncenelor, mașina, ne schimbăm anturajul, prietenii, domiciliul, job-ul, gusturile… Ne schimbăm chiar și dragostea. Câteodată, pe mai nimic. Sau, dimpotrivă, pentru tot. Sau, pur și simplu, se schimbă. Natural. Atunci, e frumos.

În anii trecuți, adorai înghețata, astăzi, ai dat-o pe ciocolata cu mentă; garderoba ți-era plină de haine imprimate în tot felul de nuanțe tari și câte-o piesă animal print, acum-all black. Nu-ți mai place părul drept, cu breton, nici ciocolatiu, preferi ce e la rădăcină. Mâine, poimâine, vei fi mămică; anul trecut, abia plecai cu fetele din club. Jurai că n-o să calci în Vamă că e prea nuștiucum, acum-cu tălpile goale, îți așterni capul pe pieptul lui. El a dat ieșirile cu băieții pe-o noapte calmă. Escapadele fără explicații nu mai au farmec, preferă să dea o tură prin oraș. De unul singur.

Nu ne obosesc schimbările. Niciodată. Ne metamorfozăm, când ne e lumea mai dragă. Ne  transformăm. Ce-i drept, Continue reading →

Ignoranța, incultura ș.a.

16 sâmbătă ian. 2016

Posted by Maria Milea in Zâmbete adunate

≈ Leave a comment

Tags

ignoranta, incultura, oameni

Ignoranța, incultura, răutatea. Parcă, sunt primele smulse din peisajul zilelor noastre. Văd că tot mai mulți aleg să rămână ignoranți, superficiali, neștiind, însă, că lucrurile acestea sunt, de fapt, erori vecine cu prostia. La baza tuturor ăstora, stă educația cea de toate zilele pentru că omul e rodul devenirii copilului, tânărului, adultului..  Educația e pe primul plan. E trist că orizontul acesta e din ce în ce mai sărac.

A alege să rămâi ignorant înseamnă a trăda o insensibilitate care nu ar trebui să îl caracterizeze pe om.

Există, în rândul lor, o tendință de a trata cu dispreț, superioritate; e riscant să rămâi ignorant! Îți cam riști sufletul. Uneori, chiar, ignoranța, răutatea, incultura te fac vulnerabil. Cineva care alege sa-l ignore pe cel de lângă el, cel care alege să ignore realitatea de lângă el devine un om vulnerabil din punct de vedere spiritual și social. Omul nu e creat de Dumnezeu pentru a trăi doar pentru el, închis în propria cochilie, ci trebuie să trăiască în comuniune cu semenii săi. Cum poate fi mulțumit un om când e închis? La o adică, cine îl salvează, cine îl apără? Cu siguranță, nu s-au gândit la asta.

Miza lor ne scapă nouă, celor care Continue reading →

← Older posts
Newer posts →

Arhive

  • ianuarie 2020
  • decembrie 2017
  • octombrie 2017
  • februarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • septembrie 2016
  • iulie 2016
  • mai 2016
  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • noiembrie 2015
  • octombrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iulie 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • martie 2015

Articole recente

  • Nici 27%
  • Prea mulți
  • Blahblauri
  • Droguri și altele
  • Despre dragoste. La alt nivel

Categorii

februarie 2023
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
« ian.    

Categorii

  • Contact (1)
  • Despre (1)
  • PRactică (9)
  • Uncategorized (3)
  • Zâmbete adunate (46)

MariaStroe.ro