Pentru că iubirea nu constă numai în declarații lirice…

Se întâmplă să alegem bărbați ale căror scopuri în viață sunt diferite de ale noastre și, de aici, imposibil să se consolideze o relație de lungă durată. În loc de o poveste de dragoste, realizăm că am avut de-a face cu o mare înșelătorie.

O despărțire trăită ca cel mai mare eșec nu ne lasă decât două opțiuni: fie rămânem răniți, decepționați, afectați, cuprinși de cele mai triste sentimente, de durere, vinovăție, regrete, frământări. Amintiri nocive. Fie, cea de-a doua opțiune, reflectăm (nu prea mult) asupra relației, depășim agresivitatea pe care o resimțim față de celălalt, dar și față de noi înșine, depășim resentimentele, fără a desemna vreun vinovat sau vreun învins.

Ideal ar fi să fie urmată cea de-a doua variantă; pentru asta, e nevoie de rațiune, puțin curaj, o doză de egoism și puțină maturitate. Se spune că, uneori, o poveste încheiată poate face loc alteia și mai frumoase.

După ce tragem concluziile, realizăm că o relație pune în joc aspirații nemărturisite întotdeauna. Prin autocunoaștere, ne putem da seama cu ușurință de interesul pe care-l trezim în ceilalți. Evident, dacă ne înșelăm în ceea ce privește propria persoană, nu putem decât să ne înșelăm și în privința celuilalt. Dar a fi lucid nu înseamnă totul, cum a fi îndrăgostit – nu e suficient.

A trăi o poveste minunată, nu înseamnă a ne mulțumi cu faptul că suntem cei mai iubiți. De altfel, nici când știm că oferim tot, dar nu primim nici pe jumătate, nu suntem fericiți. Dimpotrivă. Pentru a avea o relație de calitate nu e suficient să mizăm numai pe rațiune; dar nici să ne ghidăm numai după sentimente.

Trebuie să existe un echilibru între rațiune și suflet. Rațiunea și sufletul trebuie să meargă împreună. Poate că, numai atunci, putem vorbi de marea dragoste.

 

M.