„De ce nu ai o relație?”

„De ce nu accepți pe cineva în viața ta?”

„De ce nu încerci? Ești frumoasă, deșteaptă, minunată.. unde e problema?”

Sunt doar câteva dintre întrebările cu care fetele singure de vârsta mea sau cu ani în plus se confruntă zilnic. Și nu exagerez deloc când spun asta.. Ei, nu e vorba de nicio problemă! Nu e vorba de „ghinion în dragoste”, nici de „îl aștept pe Făt-Frumos”, nu e vorba nici de „prea multe pretenții”, cum tot cei care întreabă dau, de cele mai multe ori, și răspunsul, nu e vorba nici de „nu vreau să mă implic”, nici de „mi-e teamă de dezamăgiri”, nici de „mă simt mai bine singură”, nici de „nu am timp să mă dedic unei relații”, nici de „n-am trecut peste fosta relație”, nici de „mă bucur de libertate”, nici măcar de „accent pe carieră, partea profesională primează” sau „există alte priorități”, nu e vorba nici măcar de „toți sunt la fel” sau „toți bărbații buni sunt luați”. Prostii! Pur și simplu, nu a venit persoana potrivită, care să le facă să uite de toate „scuzele” de mai sus, să nu-și mai imagineze că au ele o problemă, să nu mai dea vina pe cei din jur, să nu mai dea vina pe societate.

Pe de altă parte, nu înțeleg de unde această disperare și de ce o fată singură ridică semnele de întrebare de mai sus sau de ce pare că ar avea nevoie de astfel de „încurajări”. Nu e nicio tragedie, nu e un capăt de lume. Sunt, efectiv, persoane care nu au o relație doar de dragul de a avea pe cineva alături, persoane care știu ce vor, care nu se mulțumesc cu puțin, care se cunosc, care știu cum sunt, care știu ce pot oferi și este absolut firesc să  aibă standarde bine definite. Și bine fac.

Cu zâmbet,

M. 🙂

P.S. „Dacă nu e chimie, e istorie!” 😀