Știu, de fiecare dată, de la început, că nu o să rămâi. Nici nu știu de ce vii. Îți plac băuturile fine și buzele moi. Întotdeauna, altele. Nu știu când mă transformi. Îmi dai lumea întreagă peste cap.

Nu pot să te alung. Ai ceva-n privire, ceva nefiresc care mă prinde. Mă aprinde. Mă doare când pleci. Mă doare și mai tare momentul în care ești.

E crunt. Arzi totul în mine, îmi amețești sufletul, îmi frângi aripile, îmi îngreunezi umerii, apeși pleoapele. Privirea ta mă îngheață. Distrugi tot. Fără milă.

Ultima oară, ai venit nechemat, când nu mă așteptam. Pentru prima oară, te-ai încăpățânat să rămâi. Ca niciodată. Erai diferit. Te-am alungat. Și-ai să revii, cum ai făcut-o mereu.

Deja mă sufocă parfumul din cameră.

Te-am zărit într-o mare de oameni, m-am oprit. Aveai o cămașă interesantă și barba de trei zile. Totul s-a oprit când ne-am întâlnit privirea; am stat împreună până-n zori și am savurat fiecare clipă. Mi-ai tăiat respirația.

Ai transformat totul într-un chin. N-o să uit.

Ești un drog nenorocit. Culmea, în supradoze, ai puteri miraculoase. Uneori, salvezi vieți.

Te numești Iubire.

 

M.