Din incidente cu urmări dramatice, aflăm câte ceva.

Traficanții de droguri au marfă proastă, în zilele noastre, doar niște prafuri care arată dubios. Slabi. N-au descoperit nici acum care sunt realele stupefiante ale existenței noastre șubrede.

Sunt filme, cărți, locuri, mirosuri, imagini… Oameni. A căror absență te aruncă în sevraj. Pot fi chiar vorbe, fără de care nu poți funcționa, ori zâmbetul acela de care ai nevoie în doze însemnate, ajungând, în faza critică, până la… zilnic.

Sunt obiceiuri pe care, dacă nu le practici, observi că trezești ura față de semeni.

Mai e iubirea. Care îți alimentează, de fapt, întreaga existență, care omoară orice microb, care te plimbă cu grație de la agonie la extaz, te zguduie, uneori, din temelii, ca să te construiască, alteori, bucată cu bucată. Numai ca să te dărâme, iar, fără regret. Dar rămâne.

Din episoade cu urmări ce pot fi fatale, tot descoperi câte ceva… De exemplu, că nu te primește nimeni la dezintoxicare; te pot trimite, eventual, subtil la Dermatologie, observând că ți-ai mușcat buzele până la hemoragii inestetice. Nu îți bagă nimeni perfuzii să-ți hrănească dorul și nici nu îți dă pastile pentru uitare. Nici plasturi antidepresivi, măcar. Mda, trist. Te lasă, însă, până îți dai seama că ești pe cont propriu. Și vindecat.

 

Cum ziceam… Traficanții de droguri au marfă slabă.

 

M.