Te am, cum nu te-am avut niciodată. Cine ar fi crezut?! Nimeni. Poate,

Nimic nu e întâmplător. Poate așa a fost să fie.

Regrete, frământări, neliniște, tristețe, resentimente, gânduri nechemate.. le-am alungat pe toate. Azi.

Am plătit prețul pentru cele mai frumoase momente și nu mă întreb dacă a meritat.

Ți-am strâns toate gesturile și le păstrez  pe toate în cel mai adânc sertar din suflet.

Și le resimt.

În fiecare zi.

 

Cu „zâmbetul ăla”,

M.