Te am, cum nu te-am avut niciodată. Cine ar fi crezut?! Nimeni. Poate,
Nimic nu e întâmplător. Poate așa a fost să fie.
Regrete, frământări, neliniște, tristețe, resentimente, gânduri nechemate.. le-am alungat pe toate. Azi.
Am plătit prețul pentru cele mai frumoase momente și nu mă întreb dacă a meritat.
Ți-am strâns toate gesturile și le păstrez pe toate în cel mai adânc sertar din suflet.
Și le resimt.
În fiecare zi.
Cu „zâmbetul ăla”,
M.