Ca întotdeauna, cel mai greu este începutul însă tot el este cel care rezervă cele mai multe surprize dulci, amărui, de tot felul.
Pe de o parte, începuturile sunt frumoase pentru că pășim grăbiți și curioși spre momentele următoare având, de cele mai multe ori, uriașe așteptări iar drumul către rezultat este unul plin de învățături; pe de altă parte, detest începuturile pentru că sufăr de nerăbdare. Dar, cum sunt un om echilibrat (vreau să cred asta despre mine), încerc să le gestionez cum trebuie, bucurându-mă de ceea ce oferă.

De ce am creat acest blog?
1. Pentru mine, pentru a avea propriul spațiu în care să mă pot desfășura în voie, liber, unde-mi pot expune gândurile, opiniile, trăirile, convingerile, ideile etc. fără a-mi fi îngrădită personalitatea.
2. Pentru tine, cel care ai ajuns aici din curiozitate sau din dorința de a „mă” citi. Cu zâmbete 🙂

Nu intenționez să devin vreo „bloggeriță” urmărită! Așa că, ușor cu criticile! :))

În continuare, îmi urez „Bun venit”. Ție, numai zâmbete!

Cu zâmbet,
Maria 🙂

zambet