Ca și cum ai aluneca în gol…

 

Lonely-girl-seating-on-rock

Când traversezi momente dificile, resimți singurătatea în cel mai cumplit mod.

Tot această stare, însă, îl întărește pe om, îl împinge pe culmi spre care nu tindea vreodată să ajungă. Are un mod ciudat de a o face. Îți amintește de feeling-ul acela ca „de la agonie la extaz”.

Te dărâmă, te aruncă undeva-jos, jos de tot, de unde nu crezi că ai să scapi vreodată, îți aruncă în fața ochilor numai ziduri, uși imposibil de deschis cu cheile tale, te îmbracă în negru, te înconjoară cu monștri dubioși ca balaurii din poveștile pe care le citeai în copilărie, îți udă obrajii cu cele mai amare lacrimi, îți îngreunează respirația, îți încarcă sufletul cu întrebări fără răspuns, îți îngheață inima. Îți încețoșează privirea, îți fură zâmbetul acela senin, îți umple mintea cu cele mai întunecate gânduri, îți distruge toți pașii făcuți până la un moment dat, te lasă fără resurse.

Vrei să-i scapi din mreje, să evadezi, să fugi, să nu mai simți, îți vine să urli, să strigi… Constați că Continue reading

Nu e nevoie de titlu

Când nu-mi place prezentul, îmi amintesc că am refugiul acesta. Și scriu. Și mi s-a tot spus că scriu trist. Păi, când mi-e bine, nu scriu. Nu cred că o face cineva.

Am mai zis, scriu când mi-e urât. 🙂

M-am gândit, mai devreme, să deschid folderul cu amintiri. Nu știu ce-mi veni. N-am zăbovit prea mult și am trecut prin fiecare, rapid, ca să rămân cu zâmbetul pe buze. Același zâmbet ca-n imagini.

De ce, de cele mai multe ori, când suntem fotografiați, zâmbim? Parcă vrem să transmitem doar că Continue reading

doamna bârfă. cu litere mici

Tags

, ,

the-world-is-sick-quote-1

Zgomotoasă lume. Nu, știu că nu urlă nimeni… La mizeriile ei mă refer, la mocirla asta în care ne cam scăldăm cu toții.

De ce vedem atât de puțin frumos? De ce atât de puțin din ce e bun și curat? De ce așa puțină căldură, de ce așa puțini oameni educați, deștepți, generoși?  De ce atât de puțini oameni delicați și eleganți prin atitudinea aia de OM, până la urmă? De ce așa puțin bun-simț, așa puțină bunăvoință, așa puțină modestie? La fel de puțină înțelegere…

În schimb, multă răutate, multă ură, invidie, ipocrizie, vulgaritate, prostie, laolaltă. Ah! și la fel de multă… bârfă. O, dar atât de multă bârfă… Parcă n-ar mai fi loc pentru toți. Cam aici voiam să ajung.

Unul, când n-are loc de altul, parcă l-ar desființa. Și, cum n-are nimic interesant de spus, aruncă o bârfă, o vorbă urâtă. Cu bază, fără bază, adevărată, neadevărată… Ce mai contează? Da, da, sunt câțiva dintr-aceștia, pe la colțuri, care lansează vorbe fără vreun argument solid, fără certitudini, lansează, de fapt, invenții care doar, doar l-or arunca pe „celălalt” cât mai jos, l-or denigra și l-or vedea ceilalți pe el „drept și mai bun”. Habar n-are, pe moment, de cele mai multe ori nici după ce debitează câte-o inepție dintr-acestea că, de fapt, Continue reading

De dimineață

Tags

, , ,

20140727-photo_5

De ce avem nevoie în dimineața zilei de luni ca să fim pe #goodmood, cum se zice?

Mmm, prea puține, dar de ajuns: o piesă faină, vreo 2 clipe furate după ce alarma  gălăgioasă și-a atins scopul, o ceașcă de cafea bună deja pregătită, un zâmbet prețios, ștrengar și lipicios al iubirii, alte două clipe în îmbrățișarea răcoroasă a aromei aerului proaspăt care deschide fereastra, încă un moment furat cu îndrăzneală înainte de a coborî din pat și a intra în realitatea zilei ce ne așteaptă…

A! și, poate, brațele lui, pur și simplu, o mângâiere grăbită pe ceafă, o barbă care să ne zgârie umărul cu tandrețe, o vorbă bună, eventual, și… Continue reading

Cu zâmbet

bfbecf634b1660e2c4f3ee87d479669e

Durerile din suflet nu se tratează cu o mare dragoste, cu muncă,  oameni sau cu povești. Poate doar cu timpul să se vindece.

Când înaintezi pe o direcție greșită, nu ești decât cel mai mare dușman al tău. Îți pui piedică la toate lucrurile frumoase pe care le poți trăi. Avansezi în întuneric cu îndoieli, gânduri ucigătoare și suferințe. Zdrobit de supliciu, sfâșiat de povești, pici în capcane ale unor monștri deghizați în ce e mai frumos, purtând zâmbete înșelătoare. Și te lași pradă lor.

Uiți să scoți la lumină cele mai ambițioase visuri. Îți pierzi Continue reading

La cum e iubirea azi, uneori, preferi siguranța, liniștea și echilibrul de ieri

Tags

, ,

379787_541555255891369_562559056_nSe întâmplă să lași în urmă oameni care te iubeau cel mai mult pe pământ, care ar fi dat orice doar ca tu să zâmbești măcar o singură dată. Lași povești demne de respect, demne de toată admirația, demne chiar de invidia unora. Renunți cu ușurință la relații care, la început, îți erau mângâiere pentru suflet. Îl uiți pe omul care reprezenta tot ce aveai mai bun, mai sincer și mai frumos. Omul pentru care erai TOTUL. Știi că, atunci când spun „tot”, ți se pare puțin. Ai simțit că erai mai mult. Cu toate acestea, pleci mai departe. De ce? Nici tu nu știi. Nici acum. Ai plecat mai departe.

Alți oameni, alte caractere, alte povești. Care, constați, nu seamănă deloc cu ce ai lăsat în urmă Continue reading

Fă-ți zâmbetul vedetă la Dental Praxis!

Tags

, ,

IMG_20150926_130540

Încep cu o poză de la job. O poză-n care vedetă este zâmbetul laaarg. 🙂

Este cunoscut faptul că prezint știri și, în această meserie, întotdeauna, zâmbetul trebuie să fie unul impecabil. Dar nu asta voiam să spun. Voiam să îți dezvălui, de fapt, responsabilul pentru zâmbetul meu de toate zilele Continue reading