Există fenomene naturale și fenomene pe care le producem noi, cu tot dinadinsul. Suntem într-o continuă mișcare, într-o continuă schimbare. Facem diverse, bune, rele, le facem.

Ne schimbăm hainele, stilul, culoarea părului, forma sprâncenelor, mașina, ne schimbăm anturajul, prietenii, domiciliul, job-ul, gusturile… Ne schimbăm chiar și dragostea. Câteodată, pe mai nimic. Sau, dimpotrivă, pentru tot. Sau, pur și simplu, se schimbă. Natural. Atunci, e frumos.

În anii trecuți, adorai înghețata, astăzi, ai dat-o pe ciocolata cu mentă; garderoba ți-era plină de haine imprimate în tot felul de nuanțe tari și câte-o piesă animal print, acum-all black. Nu-ți mai place părul drept, cu breton, nici ciocolatiu, preferi ce e la rădăcină. Mâine, poimâine, vei fi mămică; anul trecut, abia plecai cu fetele din club. Jurai că n-o să calci în Vamă că e prea nuștiucum, acum-cu tălpile goale, îți așterni capul pe pieptul lui. El a dat ieșirile cu băieții pe-o noapte calmă. Escapadele fără explicații nu mai au farmec, preferă să dea o tură prin oraș. De unul singur.

Nu ne obosesc schimbările. Niciodată. Ne metamorfozăm, când ne e lumea mai dragă. Ne  transformăm. Ce-i drept, ne ajută și etapele frumoase ori dureroase pe care le traversăm, lăsându-și adânc amprenta asupra interiorului nostru.

Eu eram alta, acum 3 ani, spre exemplu. Eram lângă un bărbat care ma iubea, avea grijă mereu să îmi dea motive să zâmbesc, era bine.  Tu, poate, acum 2 ani, stăteai lângă un barbat pe care astăzi îl renegi sau, dimpotrivă, căruia îi duci, încă, dorul. El, probabil, o dormi singur, liniștit la ora asta sau o legăna mezinul familiei. Cine mai știe..?  Trec anii… Eu eram alta, tu-la fel,  ca toți, de altfel. Poate că alegerile, lucrurile pe care le-am schimbat, la un moment dat, nu trebuie niciodată judecate din perspectiva prezentului. Au fost, s-au întâmplat, lacrimi s-au irosit, trăiri de vis s-au consumat, bezna din  sufletul tău s-a dus, lumina de după s-a dus și ea, dureri zgomotoase au încetat să urle, orgoliile s-au stins și ele, altă fericire, de asemenea. Nimic nu mai e cum a fost. Și n-o să mai fie. Decât mai frumos.

Din fiecare din noi, or fi mai rămas niște bucăți acolo.

Dar, după uși pe care le-ai închis definitiv, se învață multe. Mai ales, că orice schimbare greșită are un preț. Și, uite-așa, învățăm să schimbăm frumos. Nu e ușor dar, să nu uităm, schimbarea înseamnă evoluție.

M.