Mă gândeam zilele trecute că sunt o egoistă. Chiar sunt, întrucât mi-am dat seama că vin aici doar când mi-e urât așa că, m-am corectat repede, cum o fac de obicei când sesizez că nu fac „ceea ce trebuie sau cum trebuie”, și am venit, acum, când mi-e… aproape frumos.

Și feminista din mine vrea să recunoască, în această seară, că, da, avem nevoie și de bărbați. Ca pruncul de mamă. Aproape. De ce? Ca să funcționăm la maxim.

Slavă Domnului, trăim într-o societate în care patriarhatul a apus demult, femeia și-a câștigat dreptul de a fi independentă însă maniera în care profită de această „libertate” îi afectează, uneori, relația cu cei de sex opus.

Bine, ne putem descurca singure, am văzut că putem fi femei de succes, putem avea cariere de vis, putem să ne cărăm singure bagajele, putem alimenta singure mașina cu benzină, ne putem încheia singura fermoarul de la spate,  ne putem Continue reading →