Se întâmplă să lași în urmă oameni care te iubeau cel mai mult pe pământ, care ar fi dat orice doar ca tu să zâmbești măcar o singură dată. Lași povești demne de respect, demne de toată admirația, demne chiar de invidia unora. Renunți cu ușurință la relații care, la început, îți erau mângâiere pentru suflet. Îl uiți pe omul care reprezenta tot ce aveai mai bun, mai sincer și mai frumos. Omul pentru care erai TOTUL. Știi că, atunci când spun „tot”, ți se pare puțin. Ai simțit că erai mai mult. Cu toate acestea, pleci mai departe. De ce? Nici tu nu știi. Nici acum. Ai plecat mai departe.

Alți oameni, alte caractere, alte povești. Care, constați, nu seamănă deloc cu ce ai lăsat în urmă Continue reading →