Știu, de fiecare dată, de la început, că nu o să rămâi. Nici nu știu de ce vii. Îți plac băuturile fine și buzele moi. Întotdeauna, altele. Nu știu când mă transformi. Îmi dai lumea întreagă peste cap.

Nu pot să te alung. Ai ceva-n privire, ceva nefiresc care mă prinde. Mă aprinde. Mă doare când pleci. Mă doare și mai tare momentul în care ești.

E crunt. Arzi totul în mine, îmi amețești sufletul, îmi frângi aripile, îmi îngreunezi umerii, apeși pleoapele. Privirea ta mă îngheață. Distrugi tot. Fără milă.

Ultima oară, ai venit nechemat, când nu mă așteptam. Pentru prima oară, te-ai încăpățânat să rămâi. Ca niciodată. Erai diferit. Te-am alungat. Și-ai să revii, cum ai făcut-o mereu.

Deja mă sufocă parfumul Continue reading →