Zgomotoasă lume. Nu, știu că nu urlă nimeni… La mizeriile ei mă refer, la mocirla asta în care ne cam scăldăm cu toții.
De ce vedem atât de puțin frumos? De ce atât de puțin din ce e bun și curat? De ce așa puțină căldură, de ce așa puțini oameni educați, deștepți, generoși? De ce atât de puțini oameni delicați și eleganți prin atitudinea aia de OM, până la urmă? De ce așa puțin bun-simț, așa puțină bunăvoință, așa puțină modestie? La fel de puțină înțelegere…
În schimb, multă răutate, multă ură, invidie, ipocrizie, vulgaritate, prostie, laolaltă. Ah! și la fel de multă… bârfă. O, dar atât de multă bârfă… Parcă n-ar mai fi loc pentru toți. Cam aici voiam să ajung.
Unul, când n-are loc de altul, parcă l-ar desființa. Și, cum n-are nimic interesant de spus, aruncă o bârfă, o vorbă urâtă. Cu bază, fără bază, adevărată, neadevărată… Ce mai contează? Da, da, sunt câțiva dintr-aceștia, pe la colțuri, care lansează vorbe fără vreun argument solid, fără certitudini, lansează, de fapt, invenții care doar, doar l-or arunca pe „celălalt” cât mai jos, l-or denigra și l-or vedea ceilalți pe el „drept și mai bun”. Habar n-are, pe moment, de cele mai multe ori nici după ce debitează câte-o inepție dintr-acestea că, de fapt, Continue reading
