Zilele acestea, trăim la intensitate minimă.
Generația mea resimte, acut, mirosul… morții.
Nu știu încotro ne îndreptăm dar, în felul acesta, în ritmul acesta, cu siguranță, direcția nu e una din cele bune. Mă cutremură tot ce se întâmplă, îmi pun o mulțime de întrebări la care nu găsesc răspuns; văd, pe de o parte, solidaritate; pe de altă parte: suferințe cumplite, nenorociri, tragedii, dezastre care, parcă, nu se mai termină. Teroare.
Din păcate, suntem uniți prin durere!
Când, nu de durere avem nevoie, nici de like-uri ori de emoticoane, nu de hashtag-urile de pe facebook ori de Continue reading