Eu iubesc curcubeul!

Unii iubesc ploaia, vorbesc despre minunatul dans în ploaie, despre acel mister al ploii, despre cum visează ei în ploaie, despre sunetul,  mirosul și frumusețea ploii, despre cum picăturile de ploaie le mângâie toate cele, cum imaginația zburdă-n ploaie și așa se nasc povești și poeme extraordinare. A! Și tot felul de aforisme, care mai de care mai „pătrunzătoare”.

Eh, eu nu iubesc ploaia. Nu sunt îndrăgostită de peisajul (dezolant) pe care-l lasă: chipuri obosite, flori plânse, păsări rătăcite, ape tulburi, copaci grei, cer gri, parcuri părăsite, clădiri întunecate, străzi mânjite de şuvoaiele ploii.  Dacă ar fi după mine, aș sta închisă în casă până la ultimul strop. Îmi ia energia, mă agită, mă deprimă, mă întristează, îmi transmite neliniște. Răscolește amintiri. Enervant. Continue reading →