Zilele acestea, trăim la intensitate minimă.

Generația mea resimte, acut, mirosul… morții.

Nu știu încotro ne îndreptăm dar, în felul acesta, în ritmul acesta, cu siguranță, direcția nu e una din cele bune. Mă cutremură tot ce se întâmplă, îmi pun o mulțime de întrebări la care nu găsesc răspuns; văd, pe de o parte, solidaritate; pe de altă parte: suferințe cumplite, nenorociri, tragedii, dezastre care, parcă, nu se mai termină. Teroare.

Din păcate, suntem uniți prin durere!

Când, nu de durere avem nevoie, nici de like-uri ori de emoticoane, nu de hashtag-urile de pe facebook ori de miile de share-uri ale imaginilor pline de empatie și suport emoțional. Online. Hai sa nu ne pierdem în lumea aceasta virtuala în care ne afundăm tot mai tare, pe zi ce trece, pierzând esența lucrurilor.

Omenirea nu are nevoie de durere. Nu de dezastre, nu de vieți curmate. Nu de tragedii, nu de atacuri teroriste. Omenirea are nevoie, dintotdeauna, de educație, de siguranță, de toleranță, de iubire. Omenirea are nevoie de credință.

Să ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu mintea și sufletul, să ne ferească de tot ce rău și să ne reamintească, în fiecare zi, să fim oameni! Puteți să spuneți orice, dar este singurul lucru pe care îl putem face.

Hai sa nu ne pierdem! În niciun fel.

M.